CERCETĂRI ASUPRA EVOLUŢIEI TEMPERATURII SOLURILOR DIN CÂMPIA TRANSILVANIEI
H. CACOVEAN, T. RUSU, D. WEINDORF, B. HAGGARD, S. WHITAKER
ABSTRACT. – Câmpia Transilvaniei reprezintă o unitate fizico-geografică şi pedologică ce se diferenţiază în cadrul Depresiunii Transilvaniei. Proiectul început între Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj şi Lousiana State University (SUA) are ca scop evaluarea temperaturii solurilor în scopul stabilirii momentelor optime de însămânţare pentru principalele tipuri de culturi din această regiune. Pentru determinarea temperaturii precum şi a umidităţii în profilul vertical al solurilor s-a utilizat microstaţiile automate de prelevare de tip HOBO. Pentru realizarea acestui studiu au fost amplasate 20 microstaţii care au reuşit să acopere toate unităţile fizico-geografice ce alcătuiesc Câmpia Transilvaniei. Modelul luat în studiu pentru a reuşii stabilirea relaţiei dintre temperatura solului şi momentul optim de însămânţare a fost utilizată metoda gradelor-zi de creştere (growing degree days-GDD). Două metode au aplicată în cadrul acestui model: 1) temperatura zilnică minimă şi maximă; 2) media temperaturii zilnice. În urma primului an de studiu a putut fi observată existenţa unei diferenţe între temperatura aerului şi temperatura solului. Cultura agricolă luată, într-o primă fază, în acest studiu a fost porumbul. Temperatura minimă a fost stabilită la 10°C iar temperatura maximă a fost de 30°C. Prin aplicarea acestui model pentru solurile Câmpiei Transilvaniei, se poate stabilii cu o anumită exactitate momentele optime pentru principalele culturi din această regiune, fapt ce va uşura munca agricultorilor.
FULL TEXT